Posts tagged spitale

la stat? la privat?

… asistenţa medicală - cel puţin în Bucureşti - îţi oferă nişte opţiuni. Aici sînt cele mai bune spitale de stat pentru copii şi cele mai multe clinici particulare.

Dar ce alegi?

E cam simplu. Pentru o răceală, o zgaibă, nişte bube, vreo chestie simplă - poţi merge fără grijă la privat. E mai simplu, mai civilizat, nu stai cu orele uitat pe holuri; e mai puţin traumatizant. Da - e mai scump; dar merită, atunci cînd te gîndeşti că şi la stat trebuie să laşi ceva.

Ştiu; medicul de familie poate să dea şi reţete, şi concedii medicale; dar pe medicul de familie nu prea-l găseşti în weekend sau seara; şi e aşa de simplu să suni la Med Life (de exemplu) şi să faci repede o programare.

Am spus-o; la privat nu prea te duci decît dacă nu e ceva serios - o să argumentez asta ceva mai încolo. Aşa că oamenii care merg la privat nu prea au să-şi bată capul decît cu întrebări ca: o să aştept cinci minute sau şapte?

La privat ţi se cer bani şi ţi se oferă confort şi curăţenie; ţi se vorbeşte frumos - cam asta primeşti; cu chitanţă.

Dar Doamne-fereşte să fie ceva mai grav; atunci te duci direct la Grigore sau la Budimex.

Da - au şi privaţii spital de copii, cu cameră de gardă, cu tot-ce-trebuie; dar ştiţi ce nu au? Nu au experienţă. Experienţa înseamnă mii de copii diagnosticaţi şi trataţi; şi mai înseamnă lucru în echipă şi proceduri verificate şi urmate de sute de ori; privaţii încă nu au asta. Deocamdată. Da; au luat doctori buni şi personal bun; dar încă nu fac intervenţii complicate; şi nici măcar nu fac din cele simple în mod constant, în mod repetat.

Poate aţi văzut; se găseşte cîte cineva la privat care să te tragă de mînecă: eu, în locul tău, m-aş duce la Grigore; ştiu ăia de-acolo ce e de făcut!

La stat, asta se face: se operează, se pun diagnostice - şi se face asta de cînd lumea.

Da - la stat doctorul nu are timp de lugu-lugu cu părinţii copilului. Are un minut-două la dispoziţie şi în timpul ăsta trebuie să vadă copilul, să asculte părinţii, să-şi dea seama ce e de făcut şi să şi zică ce e de făcut. Au fost douăzeci de copii înainte şi mai aşteaptă încă douăzeci la coadă - e de bun-simţ să înţelegi că doctorul nu are decît timpul pe care ţi-l acordă.

Dar la stat doctorul a văzut, poate, trei sute de cazuri ca al tău - şi din astea, a rezolvat mai multe decît ai crede.

Cel mai bine e că ştii că poţi alege unde să te duci - şi că ai de unde alege.

Spitalul de copii

Spitalul de copii e un loc îngrozitor.

Dar  - ştiţi - minunile se nu se fac doar în locuri cu parfum, flori de trandafir şi muzică de vioară. Minuni se fac şi în cele mai groaznice locuri.

Spitalul de copii e o altă lume.

E plin de oameni amărîţi, care nu mai ştiu ce să facă. Care - poate - de-abia ştiu să scrie şi să citească, dar au fost nevoiţi să înveţe cuvinte complicate, de boli, de proceduri, de tratamente. E plin de oameni care mai au încredere în doctor.

Doctorii nu sînt sfinţi. Unii cer, alţii aşteaptă, restul acceptă - şi cîţiva nu primesc. Da - de bani e vorba.

Doctorii de copii sînt mai discreţi şi au maşini mai amărîte decît doctorii care au adus copiii ăia pe lume. Căutaţi pe net un ginecolog bun, şi veţi vedea o mie de rezultate, pagini întregi de forumuri. Căutaţi pe net un chirurg bun de copii, vă invit; şi Google vă dă înapoi o paginuţă amărîtă. Şi-i vorba de chirurgi care operează copii 10 ore pe zi.

Asta se întîmplă la spitalul de copii.

… copiii ţipă şi plîng şi toţi vor la mami a lor în braţe sau stau şi înghit durerea cu un soi de demnitate pe care numai ei o au. Copiii încearcă să înţeleagă boala şi durerea după un mecanism al lor, pe care noi numai ne putem face că-l pricepem. Copiii se cuibăresc la mami a lor în braţe cu mişcări pe care le-au mai făcut doar pe vremea cînd încă erau la mami a lor în burtă.

… mamele stau în saloane cu puiul lor, aşteptînd să intre în operaţie, care-şi văd puiul luat şi dus pe o uşă şi care aşteaptă să iasă cineva de pe uşa aia şi să zică: DA! E BINE!, care-şi primesc puiul înapoi: bandajat, adormit, tăiat - dar bine.

… taţii - care oricum nu ştiu ce altceva să facă - se plimbă prin curte, beau cafele, fumează şi aşteaptă un telefon, trag cu urechea pe la geamuri încercînd să-şi dea seama, după plînsete, unde e copilul lor.

… şi în jurul lor, oameni: asistente care plimbă de colo-colo chestii, infirmiere care aleargă, doctori care se feresc de părinţi, paznici care vorbesc de meciul de ieri şi despre cel de diseară, salvări care vin, oameni care nu ştiu unde să meargă.

… şi, cu un soi de bucurie vinovată prost-ascunsă - cei care au rezolvat; cei cărora le-a reuşit operaţia, cărora copilul li s-a făcut bine şi poate să plece acasă, care ies acum în stradă la fel cum ieşi dintr-un magazin.

Fiindcă - în stradă - oraşul şi restul lumii nu s-au oprit în loc. Oamenii se grăbesc la serviciu, se duc la masă, se ceartă pe un loc de parcare, vorbesc la telefon nimicuri.




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive