Posts tagged scoala

o privire asupra școalelor de-acum trei sferturi de secol

… citii pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor un anuar al școalelor bucureștene din 1941-42.

În vremuri tulburi, Școala căuta să-și facă treaba și să se laude cu drumul parcurs. Bucureștiul se mărea, înghițind comune și mahalale - și localuri de școli se construiau; se utilau; grădinițele, cantinele se-ndeseau; iar copiii învățau mai bine, după metode noi.

Parcursese lung drum, școala, de la ceaslovul lui Creangă și de la metoda lui Marius Chicoș Rostogan. Ca exemplu, cu-n secol înainte, într-a patra programa sunase altfel.

Țara era săracă, degeaba credem noi că interbelicul fusese o perioadă a laptelui și a mierii. Înapoierea oamenilor trăgea încă greu. Cartierele sărace utilau cu greu școlile. Nici atunci nu erau copii care să-și permită să urmeze cursurile. Pentru ei se căuta să se-nființeze cantine, ale căror provizii să fie procurate prin comunitate…

Copiii săraci - debili, tuberculoși - puteau petrece timp la solarii.

Era greu. Abordarea Inspectoratului v-ar părea azi brutală, discriminatorie, fascistă.

Proștii cu proștii, deștepții cu deștepții. Nu era un sistem perfect; era un sistem care - cred - încerca să caute ce-i mai bine de făcut. Erau alte, alte vremuri.

… dacă - azi - cineva ne-ar categorisi copiii aidoma tabelei de mai jos, ar ajunge la pușcărie.

… cu toată abordarea asta brutală, ieșea un pic la suprafață încercarea de a înțelege problemele și cauzele lor. Copiii erau nu numai categorisiți, dar și urmăriți îndeaproape.

Citiți argumentația de mai jos - dar chiar și-acum trei sferturi de veac era justificată, oare?

Cu toate astea, școala educa după metode noi. Teatru; desen; cercuri diverse; ateliere; muzică…

Școala începea să-nțeleagă că cei mici trebuie să iasă, să umble; să facă excursii. Priviți planul unei excursii de-o zi pînă la Pădurea Băneasa: pe jos! Azi ar fi de neconceput să lași copii să meargă altfel decît cu autocarul.

Cîte putea învăța un copil, de la Arcul de Triumf pînă la Băneasa! Istorie, antropologie, industrie. Natură, avioane, trenuri, radiodifuziune, orientare pe hartă…

Asta era bine - și promitea să fie tot mai bine.

Anuarul școalelor primare e o lectură care nu plictisește. Ne-ajută azi să pricepem cum vedeam lucrurile atunci. Dar - la fel ca și acum - și dăscălimea de-atunci scăpa lucruri elementare din vedere. Anuarul conține o listă a școlilor, cu un mic istoric succint al celor mai vechi; cele particulare sunt și ele pomenite. Dăm și peste Notre Dame de Sion

… dar nu dăm peste o amărîtă de listă cu adresele școlilor. Avem lista personalului din toate școlile - dar nu deslușim, cu ajutorul Anuarului, unde erau ele. Bunăoară - și vă las cu ghicitoarea asta - unde era Școala de băieți nr. 52, înfățișată în imaginea de mai jos?

Liceul Mihai Ionescu - impresii

Acum doi ani pe vremea asta căutam disperat școală.

Am ales Liceul Teoretic „Mihai Ionescu” în baza unor recomandări.

La două luni de la începerea școlii, în noiembrie 2014, căutam iar disperat școală. În luna februarie deja situația devenise intolerabilă. Îi invidiam pe cei care reușiseră să-și mute copiii în vacanța intersemestrială, eu fusesem mai fraier, nu-mi ieșise.

Pe scurt: dispreț față de siguranța copilului, lipsă de supraveghere, ignorarea violenței verbale și fizice echivalentă cu încurajarea ei, sancționarea victimelor, haos, nesimțire, tupeu agresiv, minciună. Și de învățat, în caz că vă întrebați, nimic. Zero. Nada de nada.

Puteți să-mi cereți detalii înainte de a vă înscrie copilul acolo. Vă voi răspunde cu mare drag.

povara începerii școlii

Observ cu mare sîcîială că, de ani buni de zile, începerea școlii e asociată cu scandal, cu înverșunări, cu frustrări… Ce greșit e!

Desigur, privesc televizorul, citesc presa, ascult oamenii-n parc și pe lîngă mine. Și-s trist că văd, în preajma zilei astea, cum se discută doar de povara de-a trimite copilul la școală; de lipsurile sistemului educațional; de bîjbîielile programei.

Nu cred că-i chiar așa o povară, pentru cei mai mulți dintre noi, să-și dea copilul la școală. Atenție - zic bine, pentru cei mai mulți dintre noi! Pentru că știu bine că-s atîția (și chiar prea mulți!) oameni care au greutăți mai mari decît am vrea noi să credem…

Dar ce să vă zic eu! Dac-ai bani să bagi doi litri de cola-n copilul tău, nu-mi pare un capăt de țară să-i iei caiete de 7-leii-ăștia!

Dac-ai bani să iei atenții lu’ doamna, nu cred că face să te plîngi că ce scumpe-s cărțile!

Să-ți iei copiii la cumpărături pentru școală în hipermarket doar pentru a-i face să se simtă prost cu textele: „n-avem bani de asta, nu ne permitem, dragă, ailaltă”(dar să nu uităm, totuși, să luăm petul de bere pentru tăticu!) e cam de prost-gust!

Ce lecție dai copilului? Că începerea școlii e o povară. Că, decît să arunci banii pe școala aia, mai bine s-avem noi, mamă, burta plină!

Azi a fost 15 Septembrie. Și-a fost o zi splendidă; cu Soare, cu o căldură blîndă și cuminte, de parcă și lui Dumnezeu-Drăguțul i-a venit să facă cu ochiul copiilor care-ncepeau școala.

Un așa 15 Septembrie-i păcat să-l consideri o povară.

Dac-ați uitat cît de mult le place copiilor să se bucure, să vă fie rușine.




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive