Posts tagged povesti

Povestea de seară

Nu-i uşor să ticluieşti poveşti. Nu-i uşor nici să scrii. Dar ce-i uşor pe lumea asta?

Eu, în cea mai mare parte a timpului, mă descurc scriindu-vă toate articolele astea; chiar cînd îmi vin mai greu ideile bune, apare ceva la colţul străzii. Îmi dau seama, cînd scriu ceva, cui o să-i placă şi cui nu; cui o să-i vină să comenteze - şi aşa mai departe.

Însă ce fac aici e simplu; nu pentru că am un public iertător cu greşelile şi parti-pris-urile mele. E simplu în comparaţie cu publicul care nu iartă nimic şi pentru care nu există jumătăţi de măsură.

Da - pentru fii-mea. Nu că citeşte ce scriu aici; ci pentru că ascultă ce-i povestesc. Ei, asta-i cu totul şi cu totul altă calimeră; altă… poveste.

E povestea de seară.

„1001 de nopţi”… „Tînăr şi neliniştit”… „Les Hommes de bonne volonté”… ce spui tu acolo? Cine m-o fi pus să-i inventez poveşti fetii? Cine m-o fi pus să adaug personaje? Nu ştiu!

… 40 de personaje, fiecare cu preferinţe şi caractere diferite - un prinţ, o prinţesă, un rege caraghios, pisici, ponei, căţei, maimuţe, lei, pui de găină, iepuraşi, broaşte, hîrciogi, măgăruşi… şi cred c-am uitat pe cineva, sigur am uitat!

… eu mai uit, chiar dacă-i am - pe toţi - puşi pe o schemă colorată; dar fii-mea nu-i uită.

Ce visul Pamelei din „Dallas”? Ce spin-off-uri? Să te ţii aici, nenică, seară de seară întorsături şi încurcături. Fără pauză de publicitate!

V-aş zice mai multe, dar mai bine m-apuc de treabă. Deseară la zece tre’ să văd cum scot cămaşa. Regele face peşte afumat, hîrciogul a plecat în luna de miere, maimuţoiul se căzneşte cu bunele maniere, mînjii poneilor sînt la grădi, leii iau lecţii de teatru; dacă vă spun că şi io-s curios ce va mai fi-n seara asta, să mă credeţi.

cu nasu-n televizor

… uitaţi-vă bine la ei, ca să-i puteţi recunoaşte cînd o fi să le mulţumiţi.

Au nume caraghioase sau sînt ei înşişi caraghioşi - dar cîte din primele lecţii de viaţă, de comportament, de vorbire nu sînt date de nişte personaje ca Maimu, Elmo, Tatonka, Geronimo sau Babar?

Ne-o place sau nu; i-om lăsa sau nu pe ăi mici în faţa televizorului - dar ăştia sînt primii lor prieteni buni.

Muzzy? Nu.

Cu ziarele se vinde orice. În vreun an-doi o să cumpărăm ziarul şi o să primim o sticlă de lapte, un pachet de crenvurşti, un sac de cartofi; dar, pînă-una alta, în zilele noastre ziarele se vînd cu cărţi şi dvd-uri.

Jurnalul Naţional scoate de ceva vreme colecţia Muzzy. Muzzy este un program BBC foarte reuşit de învăţare a limbilor străine de mare circulaţie, e gîndit bine,  e eficient.

… doar că nu’ş cum să zic, e făcut tare urît.

N-am eu pretenţia să fiu cunoscătorul absolut, dar ştiu ce e aia desen frumos şi desen urît. N-am - cînd văd un desen animat sau citesc o carte cu poze - pretenţia să aibă frumuseţea Disney, dar nu vreau să văd urîţenii.

Şi Muzzy - iertaţi-mă - e plin de astfel de urîţenii. Brrr! Mare păcat.

despre nesimţirea editurilor

Asta nu mai e de rîs:

… chiar aşa scrie: încît nu se putea ştii!

Repet: cărţile pentru copii sînt o bătaie de joc. Se vînd scump şi sînt pline de greşeli.

E inacceptabil, dă-o naibii de treabă! Nici voi - ăştia care vă credeţi editori, traducători, corectori - nu puteţi să scrieţi corect!

Ce să fac, să cer banii înapoi pe carte? Să vă reclam la OPC? Să vă dau în judecată?

Nu vă e ruşine?

3 Poveşti cu prinţese, editura Flamingo Junior; în librării cam la 200.000 vechi.

Tot la ei pe site:

pentru comanda pe e-mail complectati datele necesare…

preturii

Cărţi desenate de Olimp Vărăşteanu

Acum 30-40 de ani în România se făceau multe desene animate. Eroii se chemau Mihaela, Bălănel şi Miaunel, Pătrăţel, Oacă şi Boacă, Pic şi Poc…

Pe genericul desenelor animate, alături de Gopo, Zaharia Buzea, Nell Cobar, Florin Angelescu sau Bob Călinescu îl găseam şi pe  Olimp Vărăşteanu - a fost unul dintre cei mai buni desenatori şi creatori de  filme de animaţie; a fost, pentru că a murit acum vreo trei ani.

În ultimii săi ani, Olimp Vărăşteanu a desenat cărţi pentru copii:

… şi le-a desenat foarte frumos. Cărţi desenate de Olimp Vărăşteanu publică editura Flamingo GD.

Aventurile lui Habarnam

Poate-aţi citit, cînd eraţi mici, cartea. E scrisă de un rus, şi ruşii se pricep să scrie. Şi se pricep să scrie şi cărţi pentru copii. Aventurile lui Habarnam e scrisă de Nikolai Nosov, de care n-aţi auzit; dar cartea e tare frumoasă! O puteţi citi online aici sau aici.

Nu e singura carte rusească frumoasă pe care-aţi putea-o da copiilor s-o citească. Ce să zici de Aventurile Căpitanului Balivernă, scrisă de Viktor Nekrasov?

… sau de Doctorul Aumădoare a lui Kornei Ciukovski? (online în patru părţi, 1 | 2 | 3 | 4 ).

… sau de Trei grăsani - de Iuri Oleşa (online aici)?

… sau de Crocodilul Ghena al lui Eduard Uspenski? - Crocodilul Ghena e unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii rusă, e celebru! Artiştii grafici ruşi i-au folosit imaginea în fel şi chip. Andrei Kuzneţov a desenat personajele din Crocodilul Ghena în fel de fel de ipostaze: ia vedeţi aici sau aici doar.

Da’ hai să ne-ntoarcem la Habarnam. Acum patru ani, Teatrul Odeon l-a pus în scenă - şi-l joacă cu succes de atunci. Mergeţi de-l vedeţi: spectacolul e pentru copii (copii mai măricei, cam de la 4-5 ani încolo) dar puteţi să-l vedeţi şi fără a fi părinţi: asta pentru că - pur şi simplu - e un spectacol bun. Şi e tare bine jucat. Ai putea crede despre un spectacol care se joacă duminica dimineaţa, la 11, că e un prilej pentru actori să-şi bage picioarele - dar nu e deloc aşa. Pavel Bartoş e Habarnam - şi joacă foarte frumos; eu cred că Bartoş e un actor bun. O să-i mai vedeţi pe Dorina Lazăr, pe Rodica Mandache, pe Marius Stănescu. Regia e de Alexandru Dabija, iar muzica de Ada Milea. Aventurile lui Habarnam e un spectacol frumos, şi cred că asta se vede mai ales cînd îţi dai seama cît de mult place copiilor - pentru că nu e uşor să faci ceva pentru copii.

Cărţi - unde se greşeşte

Ai început să-i citeşti poveşti?

Librăriile sînt pline de cărţi pentru copii. Ai de unde alege, ai zice: sînt cărţi cu poze, tipărite frumos, pe o hîrtie rezistentă şi de calitate. Mai mare dragul.

Păcat că-s traduse şi adaptate cu curul. Scuzaţi; dar aşa e. Engleza traducătorilor este slabă, dar ce te faci cînd româna lor e de toată jena? Ce te faci cînd logica lor lipseşte?

Orice Harry Potter, de exemplu, e tradus de parc-ar fi fost dat prin Google translate. Am dat peste o re-editare Mary Poppins - luaseră traducerea cea veche şi-o coafaseră (prost, căci băiatul ba se numea Mihai, ba Michael)! Cărţile de la Adevărul, care sînt editate împreună cu Egmont au lipsuri la capitolul logică - poveştile sînt comprimate şi rezumate aşa că personajele apar şi dispar fără a şti cine sînt. Erc Press scoate poveşti ilustrate - aici, pe lîngă aceeaşi comprimare a acţiunii dăm şi peste o inconsecvenţă a desenelor: fata babei e la-nceput brunetă şi la sfîrşit blondă (a trecut pe la coafor, probabil, dar povestea e, cum am spus, prescurtată şi n-au mai avut loc să scrie despre asta). Şi te miri că atîţia dintre elevii de azi nu-s în stare să se exprime logic şi coerent!

Versurile, acolo unde apar, sînt traduse cel puţin naiv - dar nu-i nici o problemă, copii înghit orice, nu-i aşa?

Nu, nu-i aşa. Frumusţea poveştior vechi e că sînt perfecte, nu ştiu cum să zic; firul poveştii curge logic, acţiunea creşte frumos ca aluatul de cozonac, iar fiecare cuvînt e la locul lui. Îţi trebuie ceva talent şi mult bun-simţ ca să scrii, traduci sau să adaptezi o poveste pentru copii.

Necazul e că astăzi e foarte uşor să editezi o carte pentru copii. De obicei traduci una. Ilustraţiile sînt deja în ediţia originală; dacă nu le poţi cumpăra, atunci le poţi scana şi mînări în Photoshop - le mai pui un filtru, le mai schimbi culorile, şi gata! Traducerea - dacă e vorba de o carte nouă - o fac nişte studenţi plătiţi prost; dacă e vorba de o carte veche, atunci e deja tradusă, aşa că iei cartea şi o scanezi cu un program de recunoaştere a textului. FineReader se numeşte cel mai cunoscut, şi are o acurateţe fantastică, de pînă la 95% (în funcţie de calitatea cărţii vechi). Mai departe, nu-ţi rămîne decît să paginezi textul şi să-l coafezi pe ici-pe colo (deoarece pentru traducerea originală ar trebui să se plătească copyright) - şi se ocupă aceiaşi studenţi plătiţi prost.

Pe cît se poate, feriţi-vă de cărţile pe care apare scris text prescurtat sau text adaptat. Răsfoiţi-le înainte de a le cumpăra, uitaţi-vă şi cine le-a tradus. Oricum plătiţi mult pentru ele; de ce să plătiţi pe cine nu merită?




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive