Posts tagged parc

din nou în parc!

… vine primăvara și mitocanii se-ntorc din țările calde… pardon!… erau oricum aici: doar c-au început s-apară mai des pe uliță.

Ieși Soarele-n weekend și - odată cu el - se umplură parcurile și locurile de joacă cu veselie.

Veselie? Pardon! Scuzați! Poate priviri urîte și încruntate…

Necazul cu creșterea copiilor e că cei mici copiază ce văd la cei mari; iar cînd cel mare e mitocan, cînd cel mare fuge de restul oamenilor și i-i frică să se-amestece cu ei, bieții copii cresc aidoma…

Uitasem, peste iarnă, de ce specimene umane pot da-n parc.

Mi-au plăcut maxim două mame, fieștecare cu plodu’ ei. Copii frumoși, îmbrăcați frumos, dar care - săracii - nu știau să se joace. De un’ să știe? - ca să se joace, copilul are nevoie să iasă, să se frece de ceilalți, să-nvețe să relaționeze, să ceară și să primească…

Copiii ăia, săracii, nu știau: n-avuseseră de unde să-nvețe. Ce să facă bietul copil în parc, dacă e scos odată pe lună și lăsat să vadă doar atunci cum e lumea? Cum să se joace cu ceilalți, cînd nu-nțelege cum? Cum să intre-n găști și grupuri, dacă nu-i învățat să vorbească?

Mămițicile erau fericite. Era Soare, copiii se jucau; li se oferea prilejul să-și dezvolte, deci, personalitatea și să ajungă „firile vesele, deschise, frumoase și empatice” cărora „sistemul de învățămînt de Stat va avea grijă să le ciuntească aripile”.

Mămițicile n-ar fi îndrăznit, deci, să ciuntească vreo pană din aripile copiilor lor. Cînd se puneau de-a curmezișul prin tuburile toboganelor și se strîngeau douăzeci de alți copii-n spatele lor aveau bucuria să privească felul în care se dezvoltă caracterul frumoșilor lor copii.

Cînd frumoșii lor copii, după ce-au priceput - cu bunul lor simț de copii nevinovați - că nu se pot juca cu ceilalți copii din parc, s-au dus să se tăvălească prin nămol, mămițicile priveau cu-ncîntare felul propriu în care ei și-au făcut jocul lor.

Iar cînd, din nămol, s-au întors cu ciubotele pline de clisă și s-au urcat cu ele pe scări, tobogane, frînghii și leagăne, mămițicile s-au făcut că plouă: dă-i în pizda mă-sii pe toți ceilalți din parc, lasă-i să se murdărească, să se umple și ei de căcat și noroi.

Mi-au plăcut mult mămițicile astea: m-am bucurat să știu că mitocancele n-au pierit, peste iarnă.

antropologie de parc

Am mai zis-o, dacă vrei să știi ce te-așteaptă mai încolo, du-te unde societatea crește mare: printr-un parc, pe la vreun loc de joacă. O să vezi fel de fel de specii de bipede și uneori o să-ți vină să crezi că lumea noastră n-are scăpare. Alteori, nu - o să vezi și că oamenii încă-și cresc copiii cum se cade.

Dar nu despre asta-i vorba.

Știu că e o întreagă industrie de psihologi de copii. Știu că-s specialiști în problemele copiilor (care n-au auzit nici măcar de bullying, de exemplu). Dar pun pariu pe ce vreți voi că niciunul din ăști specialiști nu se duce, seara, la un loc de joacă, să vadă: ce, cum, de ce și - mai ales - pînă unde merg copiii…

În fine! Se mai zice că-ți poți face o idee despre ce se-ntîmplă-n jurul tău citind atent ce se scrie pe pereți, pe ziduri, pe garduri. Sîntem înconjurați de mesaje. Unele, mizerabile. Altele, cu miez; dar poate și ele, mizerabile.

Mă uitai cu atenție în împărăția copiilor, anume Castelul din Parcul Izvor. Sînt aici cotloane unde numai ei ajung, unde-și împărtășesc secrete, unde se fac și se desfac prietenii pe viață; părinții nu prea au cum să intre pe-aici, și se mulțumesc să stea de-o parte, mulțumiți că cei mici se joacă-n siguranță.

… la adăpost de cei mari, libertatea copiilor găsește căi de exprimare: mesaje scîrboase, glume și glumițe, caricaturi, dar și desene ori cuvinte… potrivite.

Iată un suflet de poet care plînge după fata care l-a uitat…

… și - vizavi - o mostră de humor în rime:

Am blurat numele artiștilor, dar și pe celor cărora le sînt dedicate aceste creații.

Parcul Copiilor

… se găseşte-n spatele Palatului Copiilor, pe bulevardul Tineretului.

Parcul ăsta e un loc frumos, foarte aerist, foarte curat, foarte sigur şi liniştit. Este civilizat, şi oricît de multă lume ar fi înăuntru, tot rămîne spaţiu grămadă - nu-i ca în IOR sau Moghioroş.  În plus, parcul se învecinează cu Tineretului, rezultînd o suprafaţă imensă de petrecut timpul liber.

Iar copiii nu se calcă-n picioare, jucîndu-se. De curînd s-a inaugurat cel mai înalt tobogan din oraş:

Sînt o droaie de aparate de dat burta jos şi pentru cei mari… şi multă civilizaţie.

Sînt bănci, coşuri de gunoi, loc de-ajuns să te dai cu bicla, cu rolele - să stai în cap, dacă vrei!

În parcul de la Izvor

Nu-ţi ia multă vreme să-ţi dai seama că avem puţine locurile de joacă - şi, mai ales, că avem puţine locuri de joacă ca lumea. Am văzut locuri de joacă cu nisip - în care în loc de nisip e un soi de ţărînă împuţită sau pietriş ordinar. Am văzut locuri de joacă cu beton. Am văzut locuri de joacă noi cu leagăne şi tobogane rupte, sparte, dărîmate. Am văzut multe.

Printre cele mai bune locuri de joacă din Bucureşti e castelul din Parcul Izvor.

A fost inaugurat în Iunie, are pe jos o suprafaţă moale cauciucată, are tuneluri, labirinturi, leagăne, tobogane… tot ce vrei.

E curat şi civilizat.

Îi lipseşte doar o ţîşnitoare, o cişmea-ceva, să te speli pe mîini; asta e!

(locurile de joacă sînt produse de Hags - şi cred că sînt cele mai reuşite locuri de joacă aduse pînă acum în Bucureşti)




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive