Posts tagged educatie

Abecedarul 1952

… poate v-ați întrebat ce-or fi învățat, în primii pași ai școlii, copiii altor vremuri - mai tulburi. Copii care azi sunt bunici; dar care, dacă s-ar apuca să le citească nepoților bazaconiile de mai jos, ar fi repede retrogradați din funcția onorifică de baby-sitter.

Da, vremurile s-au schimbat; noi ne-am schimbat - gîndim altfel, poate…

Vedeți mai jos cîteva imagini din Abecedarul apărut în 1952. Ando l-a primit de la prietenul său, Mihai Sădeanu, căruia îi mulțumim:

Zîmbești fără să vrei: am un cuc… am o rîmă mică… mama are multă lînă…

Dar părinții munceau cu drag pentru Republica Populară, mergeau la Magazinul de Stat, și totul era bine: viitorul era în fața tuturor - și însemna progres, însemna mai bine.

Alte vremuri.

o idee straşnică

 … zău aşa, straşnică idee le veni-n cap ălor din Vaslui: fincă, mă-nţelegi, de-ntîi şi de 8 Martie părinţii sigur-sigur o să dea bani, atenţii, cadouri educatoarelor, au interzis… serbările de la grădiniţă.

Deştept, inspectoratul de la Vazlui.

Putea să interzică, bunăoară, educatoarele însele; sau să interzică grădiniţele; ba chiar, o minte odihnită putea foarte bine să interzică copiii. Ba, dacă interzicea părinţii, nu mai avea nici ce copii să interzică.

Aşa, omenos, inspectoratul a interzis, cum ar veni, ziua Femeii.

Hai, căcat. De parcă părinţii n-or fi strîns deja cadoul pentru doamna; de parcă nu i-l pot da şi pe hol sau în curte.

Vedeţi voi, Mărţişorul şi Ziua Femeii sînt nişte ocazii frumoase; e păcat să-ţi baţi joc de ele şi să-ţi baţi joc de copii.

Nu cred că atenţia pentru doamna este caria care şubrezeşte sistemul nostru de non-valori, atîta vreme cît atenţia este doar o atenţie, un gest, un semn de apreciere.

Inspectoratul să se ocupe de doamna care cere, care aşteaptă, care primeşte prea mult; şi să facă asta fără să chinuie copiii; că d-aia-i pus… să aive grijă de… copii…

vremuri noi - poezii noi

O ştim cu toţii - poeţi ne-am născut. Facem versuri de cînd învăţăm să legăm două vorbe. E la mare cinste învăţatul poeziilor, aşa că - de la grupa mică-n sus - asta ni se toarnă în capete.

Dacă nu v-aţi fi gîndit la asta pînă acum, vi s-o fi părut că în grădiniţele noastre copilaşii stau cuminţi pe scăunele şi învaţă Gîndăcelul, Zdreanţă, Iarna pe uliţă…

Nu-i aşa. Se pare că nu s-au scris destule poezele pentru copii!

… la vremuri noi, e nevoie de poezii noi.

Dom’le, ce să zic? Poate nu-mi dau seama de valoarea literaturii contemporane pentru copii? Poate că peste vreo 40 de ani aceste versuri vor fi fiind clasice?

Poate. Sau poate nu.

Sau poate la anul, pe perete la grupa mare, o să văd lipită vreo fabulă de care nu ştiam: Telefonul şi tableta - sau ceva de genu’.

un minim

cînd e vorba de crescut copii, e loc şi de greşeli, şi de încăpăţînări, şi de sfaturi; şi de o dorinţă firească de a face treaba bine.

Ce faci ca să fie bine?

E, oare, nevoie să apelezi întotdeauna la sistemul medical privat? Ştiu oameni care nici picaţi cu ceară nu s-ar duce la Grigore sau la Budimex. Da - la ştiu argumentele; da - îi înţeleg. Dar nu pot să îi conving că nici o clinică pediatrică particulară nu o să aibă noaptea personal pregătit ca lumea. Oho! Au şi privaţii nişte dude de doctori, nişte pîrîţi şi nişte repetenţi - credeţi-mă! Îi nevoie să-i şi plătiţi gros ca să vă greşească diagnosticul şi să vă trimită apoi, cu coada-ntre picioare, tot la Grigore sau la Budimex?

Îmi garantaţi mie că o grădiniţă particulară obişnuită e mai grozavă decît una de stat? Îmi garantaţi că are - grădiniţa aceea - mai multă grijă, mai bună mîncare, mai serioasă educaţie? Eu vă pot găsi cîte o educatoare legendară la fiecare grădiniţă de stat - educatoare la care se înghesuie să-şi dea copilul tot cartierul. Nu zic c-or fi oameni care-şi concep copiii în aşa fel încît să prindă şi pe nu ştiu ce învăţătoare în clasa-ntîi; dar dacă sînt oameni dintr-ăştia, să ştiţi că nu mă mai mir…

Cînd ne lăsăm copiii la desene, oare canalele standard nu-s de-ajuns? Are nevoie un copil mai mult decît oferă Minimax, Cartoon Network şi Disney? Cunosc oameni care plătesc, dintr-un soi de snobism timpuriu, pachete suplimentare TV - fără publicitate, fără nu ştiu ce desene la care se uită restul lumii; dar desenele tot desene sînt; nicovala cade peste motanul cel rău şi-l face chiseliţă şi în frumoasele Disney, şi în clasicele Hanna-Barbera, şi în vechile Tom şi Jerry.




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive