la Pașapoarte
Statul Român, în grija să constantă și susținută pentru bunăstarea cetățenilor, le cere acestora să-și reînnoiască pașapoartele des.
Pașaportul adultului e valabil cinci ani – nu zece, ca-n restul țărilor civilizate la care tînjim.
Iar copilul – dragul de el, viitorul Țării noastre – primește pașaport valabil trei ani. Deci, părinții, din trei în trei ani, plătesc ditai taxele și înfruntă ditai cozile. Elegant: nu contează că alte state au socotit că același copil se poate folosi de un pașaport cinci sau chiar șase ani!
Așadar, fii-mea, care trece-a doua, e deja la al treilea pașaport: dacă mă gîndesc bine, are mai multe ca mine.
Să vedem însă cum ne-ntîmpină Statul pe noi, cei care vrem să ne facem pașapoarte așa de des!
În primul rînd, Statul a pus serviciul pașapoartelor într-un loc accesibil din București: în Pipera – Iorga nu mai lucrează de trei ani buni.
La Pașapoarte, în Pipera, n-ai cum s-ajungi cu transportul în comun, dacă ai copii după tine; trebuie să-i trambalezi două stații prin soare – că mergi mai repede pe jos, decît cu autobuzul 135 luat de la metrou. Deci, dacă n-ai mașină, ai încurcat-o.
Statul a grupat – în aceeași sinistră locație – serviciul Pașapoarte pentru București și pentru Ilfov; deci dacă locuiești în Jilava ori Bragadiru ți-e chiar ușor să faci o călătorie de plăcere pînă-n Pipera, nu?
Același Stat ține – tot acolo – și permisele de conducere, și înmatriculările; la fel: atît pentru București, cît și pentru Ilfov: ce haos e.
Statul, însă, nu-i hain: oferă cetățenilor posibilitatea să-și facă pașapoarte și la ei în sector; cîte o unitate a evidenței populației face și pașapoarte. Simpatic foc, însă, este faptul că acum – vara, cînd oamenii se-nghesuie la cozi – Statul a închis ghișeele din sectoarele 2 și 5.
Mai este și sediul din Piața Amzei. Aici, Pașapoartele au primit, la cucurigu-pe-un hol, cîteva ghișee; nu poți urca cu un cărucior de bebeluș, să știți: dar măcar poți ajunge mai lesne, aflîndu-te în centrul orașului.
Și apoi, desigur, vin cozile…
Cu toate astea-
Cu toate astea, deunăzi, le-am făcut pașapoarte celor mici petrecînd în total un sfert de oră: politicos, civilizat și agreabil.
Pe bune! Cum?
Fiindcă același Stat a reușit să pună în funcțiune programarea on-line (se făcea de ceva timp la Pipera; dar de o săptămână este operațională și-n Amzei). Intri peepasapoarte și-ți faci programare. Și te duci direct la ghișeul care servește programările on-line, la ora stabilită. Dai actele, faci poza, pleci acasă bucuros că e simplu.
E simplu – și merită lăudat.
