Avem o mare. Cum să ne pişăm în ea.

Nu am văzut oamenii mai îngrijoraţi de soarta pruncilor lor în contextul crizei morale a societăţii contemporane, nu am văzut oameni mai nepăsători faţă de alţi oameni cînd vine vorba despre damblalele iritante şi dăunătoare ale copiilor lor, decît românii. Şi nu am văzut oameni care să crească copii mai nefericiţi decât românii.

Luaţi - aşadar - şapte reguli de aur, de respectat pe litoral, pentru satisfacţie garantată, în caz de familii cu copii înmatriculate în România.

1. Respectă cu cea mai mare sfinţenie orarul şi graficul de expunere la soare! Scoală-ţi copilul cu noaptea-n cap, du-l la plajă cînd nu-i nici dracu’, bagă-l înapoi în cameră, tîmpeşte-l de plictiseală pînă la patru jumate cînd e ok să ţi-l aduci înapoi la plajă. În toate aceste ore dintre reprizele de bronzat responsabil, lasă-l să se joace pe tabletă în timp ce tu-ţi scoţii ochii cu consoarta într-o cameră de 16 metri pătraţi. De ce altceva te-ai mai dus la mare? Chiar dacă podoaba ta e cea mai superioară de pe pămînt, tot trebuie să se simtă-n vacanţă mai ceva ca-n lagăr.

2. Vino cu prinţesa la plajă înţolită în dantele. Da, ştiu că ea vrea numai în rochiţă, şi urlă ca dementa dacă nu o asculţi, dar asta numai pentru că ţie îşi lipseşte simţul ridicolului şi al proporţiilor şi nu eşti capabil să gestionezi mofturile ei penale şi să creşti un copil sănătos la creier. Dantelele la plajă sunt unul dintre motivele pentru care nu am văzut femei mai lipsite de naturaleţe, de adecvare şi de stil decît româncele. Femei care nu se simt bine în pielea lor şi de asta - începînd cu adolescenţa - înghit găleţi de rahat de la oricine. Pentru că mica prinţesă, odată ajunsă toată numai volane pe plajă, realizează că alea nu se pupă cu cadrul natural, se simte-aiurea, dar nu cedează.

3. În caz de fecior, nu ieşi cu el din cameră dacă nu e călcat. Nu am văzut naţie de copii mai călcaţi ca românii. Cred că 75% din fiarele de călcat din UE se vînd în România. O mamă epuizată - printre altele - de călcat, e tot ce-şi doreşte un puşti în cele cinci-şase zile de stat la mare. Cînd s-o pastila în Vamă, să ştii că i s-o fi urât de tricouri high street călcate şi de mutra ta acră urlînd la tac-su Tu ştii cît am călcat eu aseară??!!!! Nu vă gîndiţi la prostii! „Printre altele” înseamnă griji peste griji peste griji - că nu e mîncarea proaspătă, că nu e marea curată, că e lumea rea etc etc.

4. Interzi-i copilului, categoric, să socializeze cu alţi copii, în special străini. Se ştie că guvernele străine ar trebui să interzică reproducerea, şi, în cazurile regretabile cînd aceasta are loc, să interzică familiilor cu copii să părăsească teritoriul naţional. Ca regulă generală, singurii Copii Minuni şi Îngeri Pogorîţi din Cer sunt ai tăi, restul - protoplasmă.

5. Ridiculizează-ţi, cît poţi, copilul, dacă prinde ceva în limba locală. Urlă la toată lumea în româneşte. Noam Chomsky a demostrat, în sfîrşit, acum trei ani, că, dacă urli la un străin care nu te-a înţeles din prima, acesta va pricepe instantaneu în mod miraculos ce grohăi tu. NU învăţa să spui mulţumesc în limba locală. Dă-i în mă-sa de jegoşi, doar plăteşti pentru mîncarea aia, nu tre’ să-i pupi în cur pentru ea.

6. Manifestă cel mai scîrbos dispreţ faţă de distracţiile locale. Românul e demn şi-n slip, şi nu se duce în vacanţă să-i îmbogăţească pe speculanţi! Nu da copilul cu titicarul! Nu-l plimba cu bicicleta! Nu-i da înghetaţă pe stradă! Se poate murdări pe tricoul sub licenţă luat de la mall! Pe care l-ai călcat! De două ori - o dată acasă şi o dată în cameră (NORMAL că ţi-ai luat fierul cu tine!). Şi, în fond, tu n-ai bani de aruncat pe titicar. De banii ăia îi mai iei un tricou de la mall, ca să vadă lumea că-i elegant(ă) şi ca să ai tu ce călca.

7. NU te juca cu copilul în apă! S-ar putea relaxa şi, Doamne-feri, chiar distra! Nu de aia ai venit la mare! În afară de mine şi de familia mea, nu am văzut români relaxaţi, jucând-se şi bălăcindu-se cu copiii. Dar nici nu am văzut copil mai vesel ca maimuţa mea. Şi nu, dacă stai pe cearşaf urlînd „ai grijă! ai grijă! ai grijă! ai grijă! ai grijă! ai grijă!” la puiul tău care se căzneşte în apă NU înseamnă că eşti o mamă bună. E nevoie de mai mult de-o ciorbă caldă şi un tricou călcat pentru asta. O mamă bună îşi mişcă curu’ (NU o spun la modul licenţios!!).

Una din scenele care mi-a plăcut cel mai mult anul ăsta la mare a fost cu un puşti la vreo 15 ani care îi făcea poze maică-sii pe dig, înţolită în voaluri diafane şi gablonţuri de la vreo cinci tarabe, în ipostaze de divă de Coasta de Azur. Mama era complet penală, dar nu l-am văzut pe adolescentul de un metru nouăzeci făcând vreo mutră rebelă de sictir că tre’ să-i facă poze. Probabil că, la rîndul ei, ea îl lăsase se se simtă bine la mare când era mic. Nu erau români.

Leave a Reply




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive