o enigmă

… ca să-mi folosească şi mie facebooku’ la ceva, dădui peste articolul lui Tudor Cătălin Zarojanu. Dincolo de toată nostalgia capetelor sparte, a jocurilor pe maidan şi a ce-a fost copilăria noastră şi cum naibii n-am murit în ea, mi-a atras atenţia un pasaj, ce parcă lipsea din toate celelalte variaţiuni pe-aceeaşi temă:

De pe la 12 ani, eu făceam cam toate cumpărăturile alimentare ale familiei, iar la 15 o ajutam pe mama la curăţenie.

Şi-atunci, mi-am dat seama de marea evidenţă, de excesul de lipsă, cum ar veni! Cînd aţi văzut ultima dată un copil făcînd cumpărăturile alimentare ale familiei? Vorbim de 12, 13, 14 ani, nu de exploatarea copilului de către beţiv. Vorbim de normalitate, de mers la aprozar şi cumpărat verdeaţă proaspătă, la pîine, la alimentară după una-alta. Eu unul stau de zece ani unde stau şi-am pomenit acolo aprozaru’ şi-n zece ani nu am văzut un copil cumpărînd o ceapă.

Ştiu că există hypermarket, ştiu că există cumpărături săptămînale, ştiu că nu trimiţi podoaba-n Cora sau în Kaufland. Dar dacă există cumpărături săptămînale, de ce e mereu coadă la aprozar? Păi pentru că oricine oricînd se trezeşte că mai are nevoie de-o juma de albitură pentru ciorbă. Şi aici, vin eu şi-ntreb!!!! De ce cineva ăla, care a trăit înainte, care-a mers la alimentară şi la sifoane, şi la vîndut sticle şi la băgat carne-ouă-portocale, de ce cineva ăla nu-şi trimite copilul să cumpere juma’ de albitură de la aprozar??

Recunosc cinstit că nu am analizat în profunzime fenomenul. La o primă strigare, eu văd aşa:

  • Că nu e safe. Eu n-aş trimite-o pe fii-mea după un kil de lapte, dac-aş şti că n-am diazepam în casă. Că dacă nu se uită în stînga şi-n dreapta. Că dacă se sperie de pekinezul „de la case”. Că dac-a dat amnistia-n pedofili. Că dacă şi dacă şi dacă, la care maică-mea nu se gîndea cînd ştia ea că bagă ghiudem după colţ.
  • Că e nuştiucare la televizor. Că se joacă pe tabletă. Că freacă un telefon. Ca să nu-l deranjezi. Tu l-ai trimite, da-ţi dai foc la valiză. Şi oricum nu te ascultă. Şi îl trimiţi azi şi vine mîine. Sau vine tot azi, dar fără. Nu neapărat şi fără bani, dar fără albitură. Şi fără explicaţii. Că oricum nu mănîncă ciorbă, gen, şi i se vîntură.
  • Cum să-l trimiţi????? Are numai paisprezece ani!!! Un metru optzeci şi adidaşi pe comandă, că măsura lui se găseşte la liber numai în Missouri (pentru varianta .fem, vîrsta e aceeaşi, da’ s-o fi certat cu prietenul ei, ceva, că e supi tare şi i-a căzut un ştras de pe prima juma de metru de unghie de la degetu’ mic.) Deci cum să-l trimiţi???? După ce-a ştiut tot internetu’ că nu i se vede puţa la ecografia de cinci luni? După ce l-ai plimbat cu căruţu’ cu Swarovski? După ce-ai cheltuit un salariu minim pe economie pe ultima pereche de boxeri care să-i iasă din blugii pe care-ai dat un salariu mediu? Cum, Dumnezeule, cum? Să-l vadă vreun pretenar (gagiu-su pentru .fem) cumpărînd albitură? Sau pîine? Păi dacă-i vede cineva cumpărînd pîine, ce crede?? Că n-aveţi pîine!!! Şi ĂSTA e cel mai mare pericol în viaţă!

Cum spuneam, n-am cercetat prea mult. Cred că motive-s multe. Dar e şi mult păcat.

Leave a Reply




acasa

despre...

acte alocatie astm bani batista bebelusuilui Bepanthen bloguri bunici carti carucior certificat de nastere Circ civilizatie Clinica Mayo cumparaturi desene animate Dr. Spock educatie farmacie fun general haine igiena joaca jucarii locuri de joaca magazine medicamente nume Orlando parc parinti porcarii povesti pregatiri presa sarcina scoala sfaturi siguranta copilului spitale studii teatru vacanta zile libere

pe categorii:

comentarii noi

arhive